Nothing for us.

Îşi întinse coprul, leneş, dându-si părul brunet pe spate. Se trânti la loc pe canapea, aşteptând să se întâmple ceva - orice. Căscă somnoros.

Ma plimbam agale pe holuri foarte plictisita.Deodata ma opresc in fata unei usi si bat usor.

Îşi dădu cu o pernă în cap când auzi bătăile în uşă. Era terminat fizic şi psihic, lucrase mult în ultimul timp.
-Intră! ţipă brusc.

-Ok!,zic eu ca pentru mine apoi deschis usa usor.Salut...,indreptandu-mi privirea spre baiat.Sper ca nu derajnez sau ceva...,muscandu-mi usor buza inferioara.

Îşi ridică privirea spre ea, apoi mâna ca un salut. Se ridică în fund, analizând-o. O ştia de undeva, dar de unde?
-Nu deranjezi.

-Ma bucur atunci!,schitez un zambet apropiindu-ma de baiat.

-Ia un loc, pe unde poţi. îi zise, priviind camera rapid. Se ridică cu greu, simţiindu-şi oasele cum troznesc. Se frecă la ochi şi merse spre mini-bar. Te servesc cu ceva?

M-am asezat pe canapea apoi imi indrept privirea spre el.
-Nu,dau negativ din cap.Nu vreau sa fac prea mare deranj...

-Ai ceva cu deranjul. Atât timp cât nu te-am dat afară pe uşă, înseamnă că nu mă deranjezi. îi zise amuzat.

-Asta asa e!,spun chicotind.Dar...nee!,facand semn din mana.Nu vreau nimic...multumesc oricum!