O mica gustare

Era aproape ora 00:00 iar eu bantuiam prin bucatarie.Eram imbracata in pijama si cu papuci pufosi.M-am indreptat usor spre frigider,deschizand usa.

Nu-i venea să creadă că o pățește iar. Detesta când se trezea târziu, mai ales la miezul nopții pentru că stomacul lui îi cânta de-acum serenade. Își târâi cu greu picioarele până în bucătărie, frecându-și ochii cu podul palmelor. Uhm, fir-ar... mormăi el, gesticulând cu mâinile în aer ca un zombie în căutarea frigiderului.

Am auzit pe cineva si am trantit usa brusc de la frigider.
-Mai bine plec!,spun luand un mar si incepand sa fug spre iesire.Deodata dau peste un tip si ma dezechilibrez cazand jos.

Era prea întuneric în bucătărie, continua să meargă ca un zombie prin încăpere. Și așa că nu știa ce-i cu el, se trezi deodată făcând cunoștință cu podeaua. Nu zău...începu să se plângă ducându-și mâinile pe față.

Ma ridic brusc aprizand apoi lumina.
-Vai!,ducandu-mi mainile la gura.Scuze!!,ajutandu-l sa se ridice.Chiar nu am vrut...

Se dezmetici cu greu de jos, privind ca prin ceață în jurul lui. Cum de-a ajuns el jos? Habar n-avea.. însă la cât de adormit era și numai pe el se vedea în acea situație- auzi vag vocea unei fete, apoi se trezi deodată în picioare.
- Ahm, da... nu-i nimic.. murmură el scuturând ușor din cap și reveni la realitate apoi tresări când văzu acea tânără aproape de el.

-Esti bine?,spun pe un ton mai ingrijorat.Sunt asa de neatenta...,imi duc mana usor la cap scotand limba.Ce cauti pe la ora astaprin bucatarie?...

Posibil să o fi luat razna, mai ales la ora aceea când nu știa nici măcar pe ce planetă se afla. Își ciufuli puternic părul, apoi lua o pozitie mai fermă, dar degeaba...
- Îmi este foame.. îi răspunse copilărește fetei, ținându-se cu mâinile de burtă. Și acum că este lumină, Slavă Cerului și Mariții biscuiți! adaugă el ceva mai vesel îndreptându-și pașii către frigider și deschise ușa acestuia, plimbându-și ochii prin el.

-Aha,ingan eu privindu-l usor umita.Brusc mi-am scuturat capul.Nu aveam de ce sa fiu uimita..si mie imi era foame la ora aia.M-am asezat la masa mancand marul din mana mea.

După ce se tot holba prin frigider se hotărâ într-un final să-și facă un senviș. Luă câteva produse și le întinse pe masă, agitându-le pe toate între două felii de pâine.. mari.
- Așa! își privi ”creația” mândru apoi mușcă din el cu poftă în timp ce închise ușa frigiderului cu piciorul. Vrei și tu? se chinui el să rostească acele cuvinte în timp ce mestecă acea bucățică din senviș.

-Nu,dau negativ din cap apoi chicotesc usor.Eu mananc mere!,schitez un zambet.A da!,ridicandu-ma brusc de pe scaun.Ma numesc Kim!

Continua să mănânce cu poftă din acel senviș rezemându-se de marginea mesei din bucătărie.
- Mere... repetă el, strâmbându-se ca un copil mic, după cum îi era și firea. Ții la siluetă? zâmbi amuzat gândindu-se că mai peste tot unde mergea numai de-astea auzise. Mușcă din nou cu aceeași poftă din senvișul-minune și o privi de data asta mai vesel. Min, încântat! își rosti la fel de greu numele, luând imediat un servețel de pe masă.

-Nu e chestia de asta!,dand negativ din cap.Dar...deobicei mananc fructe seara ca mi se face rau dupa,spun zambind.

O ascultă atent în timp ce vorbea clipind de câteva ori luând-o încet la pas prin bucătărie. Însă nu era complet treaz în acel moment căci se și împiedică de un scaun, căzându-i prețiosul senviș pe jos.
- Nuu! se plânse el, bătând cu palmele de podea ca un copil mic.

-Mda!,fac ochii mari cand observ gestul baiatului.Stai o secunda!,scot din frigider alte ingrediente si ii prepar chiar eu un sandvici.Dupa ce termin,il pun pe farfurie.Poftim!,schitez un zambet dulce.