I love you every day. ~

OFF TOPIC: Joi, ora 18:45.
ON TOPIC:

Seara începu a da o culoare neobișnuită tuturor obiectelor din curtea școlii. Pe cerul roșiatic își făcu apariția luna, cu o stare de melancolie și o ușoară non-șalanță. Vântul începu să șuiere într-un mod înfricoșător, săgetându-i complet urechile și nu numai. Atunci a scos un oftat și a încercat să afișeze măcar un zâmbet. Vremea de afară îi produse și ei o stare de melancolie. Părul îi strălucea în lumina lunii, reușind a distinge ultimele raze ale soarelui. Parcă își lua „la revedere” prin acele ultime raze. Dintr-odată Sao se întristă. Se făcuse întuneric și știa că asta înseamnă că trebuie să intre în școală. Era o regulă oarecum strictă în privința asta, dar ea de data asta avea să o încalce.
A observat o bancă din lemn, singuratică și care îți provoca o depresie. Dorea să stea jos și s-a îndreptat către acea bancă, cu niște pași eleganți și totodată copilărești. S-a așezat pe bancă, privind în continuare cerul ce acum era negru, nu roșiatic, ca mai devreme. Și fiind încă primăvară, pe lângă bancă, a observat niște floricele albe. Erau ghiocei. A rupt unul, mirosindu-l minute bune. Îi plăceau ghioceii la nebunie, mai ales că toată iarna își dorise să îi vadă înflorind. Acea dorință era una arzătoare. Dorea să fie cald, să vină primăvara. Dar acum, când a venit primăvara, își dorește iarna înapoi. Îi plăcea acea imagine a iernii. Peste tot era numai alb și își aduse aminte că numai iarna se distra atât de tare cu prietenii săi.
Săgețile create de vânt îi străpungea pielea și tot avea intenția de a-i ridica fusta fetei. Ura acest vânt nemernic doar din cauza asta. A scos un oftat lung, lăsându-și capul pe spate. Și-a tras părul în fața, fiindcă dacă l-ar fi lăsat pe spate ar fi atins pământul cu el. Avea părul lung de mică.
Privi ceasul primit de la un amic bun și atunci realiză că dacă va mai sta mult aici, va pierde ședința fotografică ce o avea la 19:00. Pentru prima dată nu avea chef de ea, simțindu-se plictisită și stresată.

Cu siguranță rămase singurul din toată clasa pentru a strânge totul. Nu știa cum reușise și de data asta. Mormăi câte ceva pentru sine apoi strânse toate cărțile de pe fiecare bancă având grijă pe unde călca, căci.. după cum îi era firea la orice secundă îl găseai întins pe jos. După ce reuși să strângă totul, își târâi cu greu picioarele către ieșirea din clasă încercând să fie atent pe unde merge însă nu prea reuși din cauza mormanului de cărți pe care-l duce. De ce eu? repetă el cât pentru sine la un interval de timp ieșind în cele din urmă din clădire. Deja simțea cum brațele îi amorțeau, iar la cât de firav era.. nu mai rezista prea mult. Încercă să zărească pe cineva, poate l-ar fi ajutat în acea împrejurime. Nimeni...? spuse el chinuindu-se a privi în jurul lui după o persoană să-i de-a o mână de ajutor în acea clipă. Dar, cum îi era și firea, la următorul pas pe care-l făcuse, ajunse să facă cunoștință cu pământul sunetul provocat de toate cățile răsuna prin toate împrejurimile și mai ales că devenise chiar un loc pustiu la acea oră. Min încercă să se dezmeticească, însă fără prea mari reușite rămase întins pe jos, parcă leșinat, masându-și ușor capul.

Liniştea fu spartă de o persoană ce probabil căzuse pe jos. A scos un oftat lung, reuşind a se ridica [,] cu o nonşalanţă nemaiîntâlnită vreodată. Privi puţin în îndepărtare, observând o persoană pe jos şi lângă el o grămadă de cărţi. O bufnise râsul pe moment, dar se abţinu, ducându-se cât putea de repede la el. Îl privi de sus, în timp ce a bătut cu tocu în ciment, scoţând un uşor zgomot.
-Eşti bine? a întrebat cu fără vreo expresie pe faţă, dar prin vocea ei trăda îngrijorare.
S-a lăsat în jos, punându-şi genunchiul pe cimentul rece, luându-i cărţile în braţe. Îl privi atent, dar nedorind a îi întâlni privirea şi să se înroşească, privi în jos. Era chiar drăguţ băiatul, dar pe moment nu îi stătea gândul la băieţi. S-a chinuit să ţină cărţile într-o mână, apoi o întinse pe cealaltă pentru băiat.
-Ridică-te. O să răceşti, a spus ea direct, cu o voce feminină şi senzuală.

Cred că i se întâmplase așa ceva a treia oară săptămâna asta. Bătu ușor cu pumnii de pământ, plângându-se în sinea lui.. îi era ciudă că nu avea destulă forță în el iar în acel moment nu dorea să vină cineva, să-l vadă în acea ipostază.
Auzi vag acel sunet provocat de un pantof apoi o voce subțire și firavă de fată. ”Nuu.. nu acum!” își spuse băiatul în gând ridicându-și cu greu chipul pentru a vedea de fapt cine era. Se jenă complet de situația în care se afla, obrajii lui căpătând o nuanță ușor trandafirie iar el înghiți în sec. Daa, sunt bine... se bâlbâi el luand-o ușor de mână și se ridică încet de jos. Își duse mâinile pe frunte, căci deja îl luase puțin amețelile apoi observă că tânăra strânse cărțile de pe jos, strâmbându-se în sinea lui. Uhm, mulțumesc! spuse Min în cele din urmă ciufulindu-și puternic părul.

Probabil el era singurul băiat pe care îl vedea înroşindu-se. El era atât de adorabil când roşea. A afişat un zâmbet plin de admiraţie faţă de el, apoi avu grijă ca teancul de cărţi din mâinile sale să nu cadă, sau în cel mai rău caz, să cadă şi ea. Acum înţelesese de ce băiatul a căzut, erau atât de grele!
-Unde trebuie să le duci? a întrebat ea, privindu-l atent, observând fiecare detaliu. Nu mai întâlnise un băiat atât de slab, de firav ca el. Iar acest detaliu trezea un interes şi mai mare pentru el. A chicotit în timp ce se gândea la asemenea lucruri.
-Sper că nu e prea departe. Mă mir cum le-ai cărat pe toate din şcoală până afară. Eşti puternic! a spus ea în timp ce a afişat un zâmbet pueril, privind toate cărţile. ,,Doamne, ce meşteşuguri pline de tâmpenii!"

Își trecu mâna peste obrazul drept într-un mod ofticat apoi întinse ușor brațele către fată cu intenția de a lua el cărțile. Spera doar ca tânăra să nu-l creadă vreun adormit sau poate mai rău. O privi atent pentru câteva clipe apoi își drese ușor glasul când îi auzi întrebarea. - La bibliotecă! lungi acel ”la” încercând să-și amintească unde trebuia să ducă acele cărți apoi reuși să ia teancul în brațele fetei, strâmbându-se ca un copil mic la greutatea lor.
”Puternic? Eu..?” își repetă în gând de câteva ori, încercând să-și stabilească echilibrul pentru a nu cădea iar din picioare. Asta era pentru ultima dată când era bun cu anumite persoane, chiar își dădu seama că exagerease de data asta. Murmură din nou un ”mulțumesc” și o privi ceva mai senin pe tânără.

-Oh, e în regulă, le car eu. Nu vreau să cazi iar, a spus ea scoţând limba şi zâmbind. A luat toate cărţile din braţele băiatului, dar cel mai probabil l-a lăsat să care doar o singură carte. Privi în jur, pentru a-şi da seama pe unde să o ia spre bibliotecă. Şi-a dat seama unde este biblioteca, îndreptându-se către ea cu paşi repezi. În acele momente se auzea numai zgomotul scos de pantofii săi, ajungând să o enerveze la culme. S-a încruntat uşor şi începu să-şi muşte buza inferioară, simţind că o să cedeze nervos din cauza acelui sunet ce se tot repeta şi o să arunce cărţile pe jos. I-au curs câteva firicele de sânge, trecând apoi cu limba peste ele, ştergându-le. După câteva minute bune, au ajuns la bibliotecă, ea lăsând cărţile pe o masă. A scos un oftat uşor, apoi fără să vrea a scos un sunet specific unei pisici când se alintă.
-Aş, se pare că m-a ajutat la ceva sala de fitness, a spus ea râzând, dar apoi îi pieri zâmbetul de pe chip când toţi începură să ţipe la ea să tacă. Atunci a ieşit din clădire, sperând ca şi băiatul să iasă. Încă nu ştia cum îl cheamă şi era curioasă.

Când văzu că tot ceea ce trebuia să care era doar o carte, mustăci câte ceva pentru sine și o privi cu ochi mari pe tânără pentru o clipă apoi trase adânc aer în piept. Până acum nu avusese parte de ajutor, se oferise de unul singur. O urmă liniștit până la bibliotecă însă nu avea curajul sau nu dorea să spargă liniștea dintre ei în acea clipă.
Cum pătrunse în clădire îi mulțumi din nou fetei pentru ajutor și se îndreptă către bibliotecară pentru a-i arăta cărțile pe care trebuia să le înapoieze iar în clipa următoare semnă o fișă înmânată de aceasta. Zâmbi totuși amuzat de spusele fetei și ieși imediat în urma ei clătinând din cap. Parcă e mort locul asta.. și îți sar toți în cap doar dacă saluți pe cineva puțin mai tare! strâmbă el ușor nasul și o privi cu coada ochiului pe fată. Eu sunt Min, îmi pare bine să te cunosc! se prezentă și el în cele din urmă schitând un zâmbet mic pe buze.

Min, Min, repetă ea în gând numele băiatului, chicotind uşor. Îi plăcea numele lui, dar nu a zăbovit prea mult, prezentându-se şi ea:
-Sao, încântată. Îi privi zâmbetul acela mic şi inocent, muşcându-şi buza instinctiv. Spera ca băiatul să nu observe acest lucru, fiindcă aşa şi-ar fi dat seama că se simte atrasă fizic de către el. Mă rog, şi-a alungat toate aceste gânduri, redirecţionându-şi privirea către cer. Era interesant şi o relaxa această acţiune. A afişat un zâmbet pueril, în timp ce îşi învârtea o şuviţă de păr pe un deget. Ea făcea asta doar atunci când dorea să flirteze, doar că acum era altfel. Nu ar fi vrut să flirteze aşa uşor, plus că el părea atât de inocent! Sau poate asta era doar un fel de ,,mască" a lui. Nu îl cunoaşte încă atât de bine încât să poată spune cu exactitate cum este.

Își aranjă între timp bluza pe el dar fără să-și fi luat privirea de la fată, bineînțeles. O studia atent și chiar avea trăsături frumoase - însă îi observă gesturile arcuind ușor sprâncenele afișând un zâmbet jucăuș pe chip.
Căzu pe gânduri pentru un moment îndreptându-și atenția la rândul lui spre cer, încercând a găsi vreo idee sau un subiect de discuții. Pentru început era totuși timid, nu ca ceilalți.. spera totuși să-și mai facă prieteni noi, începând cu Sao. Chiar era drăguță și fără să realizeze prinse în obraji o nuanță ușor trandafirie. Umm... ai ceva special de făcut acum sau..? întrebă cu o oarecare reținere, sperând totuși ca tânăra să zică nu și să-l însoțească.

Îl privi atent, încercând să nu pară vreo disperată când îi auzi întrebarea. Încercă din răsputeri să nu scoată un miorlăit sau îl îmbrăţişeze, cum face de obicei. Atunci a observat cum băiatul se înroşi uşor, dar acest detaliu îl făcu şi mai drăguţ.
-Hm...d-, nu, spuse ea, hotărându-se să nu se ducă azi la şedinţa fotografică. Ştia că a doua zi o să fie certată, dar nu îi păsă acum. Din moment ce o să iasă cu Min, totul o să fie perfect. Sau cel puţin, aşa gândea ea.
A afişat un zâmbet, oprindu-se din a-şi mai muşca buza, fiindcă părea ridicol. Spera ca totuşi să nu fie ca ceilalţi băieţi, să o ducă în club, să o îmbete şi apoi să profite de ea. A mai păţit-o şi de atunci nici că mai pune un pas în club. Mai ales că mai nou dacă bea doar un pahar, ameţeşte şi începe să vorbească aiurea, sau să facă streaptease.

O privi atent, ducând mâinile la spate și se legăna într-o parte și în alta. Când îi auzi răspunsul, chipul i se lumină și afisă un zâmbet larg dar dulce. Însă, i se părea că totuși Sao ar fi trebuit avut ceva de făcut dar în acea clipă vroia să fie cam egoist și să o păstreze doar pentru el.
- Apăi mă bucur! exclama el fericit și îi întinse frumos brațul stâng. Se gândi o clipă cam pe unde ar putea să meargă... nu era genul cluburilor și nici nu era vreun bețiv sau un obsedat. Ce zici de un suc sau o prăjitura? spuse dintr-o dată privind-o foarte senin pe fată și mai ales ca era un fan al dulciurilor.

Nu se aştepta ca băiatul să se bucure atât de tare. Nici măcar nu îi trecea prin gând aşa ceva, dar se pare că orice e posibil. L-a apucat de braţ, strângând uşor, de parcă nu ar mai fi vrut să-i dea drumul. A zâmbit şi mai tare când auzi propunerea lui. Chiar avea poftă de o prăjitură. Nu mai mâncase de mult, fiindcă şeful ei a pus-o la dietă, cu toate că este foarte slabă. Patetic.
-Mi-ar face plăcere, a spus ea scurt, privindu-l cu coada ochiului. Era aşa de înalt! Şi atât de aproape de el. Îi venea să-l pape, atât de adorabil era. A chicotit uşor din cauza acestor gânduri, dar apoi se calmă, reamintindu-şi cum prietenii ei îi spuneau tot timpul: ,,Sao, resetează-te şi fii logică!" când era mult prea entuziasmată.

Chiar se bucură că cineva nu-i respinse oferta aceasta cu ”dulciurile”. Când o văzu agățată de brațul lui, zâmbi într-un mod blând și o luă încet la pas. Părea atât de firavă, atât de gingașă încât nu ar fi vrut să fi făcut mișcări bruște sau ceva ce i-ar fi putut face rău. În scurt timp o luă încet la pas, îndreptându-și pașii către ieșirea din școală privind atent către drum.
Spera să devină plăcut pentru Sao, deobicei îi venea cam greu așa ceva dar spera să fie ceva diferit între ei doi. Căzu din nou pe gânduri, încercând a deschide un subiect de discuții așa că zise la nimereală, sperând ca așa timpul va trece mai repede până vor ajunge ei la cofetărie.
- Și ahem... ce-ți place să faci deobicei? lungi acel ”și” când ieși pe poarta școlii și se uită prin jurul lor, traversând liniștiti strada.

Îl privi preţ de minute bune, realizând faptul că se gândeşte la ceva, dar oare la ce? După puţin timp băiatul îi adresase o întrebare. Când spuse acel ,,şi", simţi cum inima îi începu să bată mai tare. Asta i se întâmpla de fiecare dată când băiatul spunea ceva. A încercat să-şi astâmpere gândul cu greu că între ei doi ar putea fi ceva.
-Uhm... îmi place să înot, să cânt la chitară şi să fac poze, a spus ea zâmbind, privindu-l cu nişte ochi dulci, cum nu mai privi pe nimeni până acum. Ţie? a întrebat, în timp ce, din instinct, îşi împleti degetele cu ale lui. Îi plăcea să facă asta. I se părea atât de drăguţ.

OFF: scuze de postul scurt XDDD

O ținu cu grijă aproape de el și răsuflă ușurat când ajunse pe partea cealaltă de stradă. Când simți că tânăra își împreună mâna cu a lui simți un fior prin burtică, ceva ce nu simțise până acum. Inspiră cât putu el de mult încercând a desluși ceea ce spunea Sao, strângând-o ușor de mână.
Aaaa, ăăăm... eu.. eu! se bâlbâi el trecându-și mâna liberă peste frunte. Îmi place fac mai tot timpul fotografii, în special ceea ce mi se pare frumos.. accentuă ultimul cuvânt, privind-o intens în ochi. Când realiză ce făcea, mari ochii și își mută imediat privirea către drum strâmbându-și slab buzele.

Off: No problem :3.

A început să chicotească atunci când băiatul se bâlbâi. Se vedea că l-a luat prin surprindere cu acest gest al ei, dar pe ea a surprins-o şi mai tare ceea ce a urmat. Băiatul accentuă cuvântul "frumos", privind-o intens în ochi, iar apoi, mări ochii şi încetă cu privirile intense. S-a înroşit uşor în obraji, astupându-şi unul dintre ei. A chicotit scurt, muşcându-şi buza ca să nu izbucnească în râs, cum făcea de obicei. Reuşi să se abţină, continuând să meargă aproape de el, iar după câteva minute bune, obosi, din cauza acelor tocuri şi se opri, lăsându-şi capul pe umărul băiatului.
-Mai e mult? a întrebat, ridicându-şi privirea către el. Bun. Acum se înroşise mai tare decât de obicei. Îi putea simţi pulsul, respiraţia fierbinte şi trupul lui cald. Era o senzaţie extraordinară. Şi-a înconjurat ambele mâini după mâna lui, ţinându-l strâns lângă ea.

Spera ca de data aceasta să nu o fi dat în bară cu anumite cuvinte care le putea spune fără să-și fi dat seama. Când se opri din mers, își întoarse imediat privirea către fată cuprinzând-o ușor în brațele sale.
- Mmm.. nu, nu mai este! Însă.. se opri el din vorbit și o luă cu multă grijă în brațe, continuându-și drumul. Nici lui nu-i venea să creadă ceea ce făcuse însă nu regretă deloc, privirea fugindu-i către chipul ei gingaș, delicat. Parcă vru să-i spună că într-adevăr e frumoasă însă prefera să nu zică așa ceva, cine știe.. poate ar fi făcut o greșeală, sau poate ar fi fost prea devreme să o complimenteze sau poate spera pentru început la prea mult.

Se simţi atât de bine în braţele lui. Dar se gândea că poate e prea grea pentru el. Nu dorea să cadă iar.
-Uhm, Min...! Eşti sigur că mă poţi căra? a întrebat, în timp ce îşi duse mâinile după gâtul lui, ţinându-se bine şi câteodată privind în jur. Oamenii de pe stradă se uitau plini de admiraţie la ei, scoţând sunete plăcute, gen "aww, ce drăguţi sunt". Asta o făcu să zâmbească. Şi de data asta nu s-a mai putut abţine, aşa că şi-a apropiat chipul de al lui, sărutându-l scurt şi dulce pe obraz, atunci când observă cofetăria lângă cei doi.
-Merci, a spus ea, aşteptând să o dea jos, dar pe ea n-o deranja nici varianta să o ţină în braţe şi înăuntru.

Min zâmbi în colțul gurii, ștrengar când majoritatea trecătorilor se uitau către ei, ținând-o cu grijă în continuare în brațele sale.Era chiar ușoară, ca un fulg. Nu ești grea deloc! spuse el zâmbitor, având grijă cum pășește.
Rămase surprins atunci când fata îl sărutase pe obraz, privind-o oarecum surprins. Prinsese din nou acea roșeață în obraji și își mușcă ușor buza inferioară, înghițind apoi în sec. El însă nu mai spuse nimic și o ținu în continuare în brațele lui pe Sao, doar se apropia de cofetărie și deschise cu atenție ușa, cu piciorul, întrând mai apoi în local.
După ce zări o masă liberă, se îndreptă cu pași lenți către acele canapele și o așeză cu grijă pe acestea. Ești bine, da? se simți o oarecare îngrijorare în vocea lui, privind-o atent în ochi pe fată.

Când o lăsă jos, se întristă uşor. Ar fi stat în braţele lui cu anii. Era o senzaţie plăcută să stea în braţele lui. Tot timpul visase ca un băiat să o ia în braţe atunci când e obosită, să îi pună jacheta lui pe umeri atunci când îi e frig, să fie alături de ea atunci când are nevoie. Până acum i s-a întâmplat doar o dorinţă. Oare celelalte vor rămâne doar nişte vise amărâte?
Simţindu-i chipul atât de aproape, ar fi vrut să închidă ochii şi... minunea să se întâmple: cei doi să se sărute. Dar oricum era prea devreme şi probabil şi-ar face vise degeaba. A zâmbit într-un mod pueril, încercând să răspundă la întrebarea lui.
-Um.. eu? Da, sunt...foarte bine, a spus ea, concentrându-se asupra controlului pe sine şi să nu cumva să facă vreo mişcare greşită.

O privi atent pentru câteva clipe bune lăsându-se pe vine, afișând un zâmbet mic dar dulce pe chip, dându-i câteva șuvițe rebele la o parte de pe chipul ei. Ar fi vrut să-i fi atins acei obraji delicați cu buzele sale însă simțea că ceva îl reținea, asta enervându-l în sinea lui.
Răsuflă ușurat la răspunsul fetei și îi luă delicat mâna într-ale sale fără să-și fi luat privirea de la ea o clipă. Scutură ușor capul încercând să-și revină din acea stare de visare și inspiră adânc.
- Ahem... ce vrei să-ți iau? întrebă pe un ton cald, jucându-se cu degetele fetei și își rezemă pentru un momentul chipul pe genunchii ei privind-o cu niște ochi de cățeluș.

Se pare că amândoi erau cam visători. Sao îşi dădu seama imediat după ce şi-a scuturat capul. A chicotit uşor, ducându-şi o mână pe obrazul băiatului, privindu-i acei ochi de căţeluş. Era atât de adorabil...! Aproape că şi uitase ce a întrebat băiatul. Era hipnotizată de el. Adora şi cel mai mic detaliu la chipul lui.
-Vreau... de fapt, TE vreau, a spus, făcând ochi mari când realiză ce tocmai scoase pe gură. Încercă să remedieze situaţia, încercând să zică altceva.
-Voiam să spun... că-. Că te vreau pe tine să te duci să comanzi, pentru că chelnerii sunt cam bătuţi în cap şi uită. Aşa, şi vreau... o prăjitură, uhm, cu ciocolată şi frişcă. Alege tu una care crezi că e bună.
A răsuflat uşurată, bucurându-se că nu s-a dat de gol, dar probabil băiatul îşi dădu seama că de fapt faza cu chelnerii era o minciună ca să acopere adevărul.

O privi atent în timp ce vorbea, în special buzele ei. Din instinct își ridică ușor mâna stângă către chipul ei însă ca să evite ceea ce vroia să facă defapt, îi puse ușor mâna pe umăr. Mări ochii la vorbele ei ”te vreau” și înghiți în sec apoi trase adânc aer în piept.
- Chelneri bătuți în cap? repetă el amuzat când o auzi, apoi afișă un zâmbet jucăuș.
Se pare că nu era singurul visător de aici și poate cine știe... Uhm, bine atunci! Văd eu ce iau! spuse el pe un ton vesel și o sărută pe obraz apoi se ridică de jos și porni către tejghea. Când realiză ce făcuse își trecu mâna peste frunte și își strâmbă slab buzele.

O uimi acel pupic pe obraz, atingându-şi partea sărutată. A zâmbit, răsuflând iar uşurată. A scăpat ca prin urecile acului, iar de acum ar trebui să fie mai atentă la ce spune. A afişat un zâmbet pueril, în timp ce-l urmări cu privirea. Nu a rezistat să stea pe canapea iar el acolo, aşa că se ridică, ducându-se rapid către el, îmbrăţişându-l de la spate. Arătă cu degetul către o prăjitură, spunând că o vrea pe aceea. A renunţat la prăjitura cu ciocolată şi frişcă şi a ales una în formă de inimioară, deasupra roz, iar jos cu cremă de unt şi alte combinaţii foarte plăcute.
-Tu ce-ţi iei? A întrebat, privindu-l în ochi intens, în timp ce îşi lipi corpul mai bine de al lui, ridicându-se puţin pe vârfuri pentru a fi la aceeaşi înălţime cu el.