I love you every day. ~

Privi cam dezorientat toate acele prăjituri din vitrină, ducându-și o mână după gât. Toate i se păreau delicioase însă tresări imediat la îmbrățisărea fetei, schițând un zâmbet blând. Simți totuși mici fiori când Sao îl cuprinse în brațe, punându-și mâinile peste ale fetei.
- Umm, cred că... se gândi el și își alese o prăjitură cu ciocolată. Iubea ciocolata și tot ce ținea de ea. Atunci așa rămâne! spuse el vesel și comandă cele două prăjituri apoi se întoarse ușor cu fața către ea, cuprinzând-o mai bine în brațele lui.

A afişat un zâmbet pueril, trăgându-l după ea la masă. Îşi puse farfuria pe masă, aşezându-se şi luând o linguriţă din prăjitură. Era aşa dulce! Îi adora gustul. Ar fi vrut ca ca el când va începe să mănânce, să-i rămână ciocolată pe buze, ca ea să îl sărute pentru a-i lua ciocolata. Aşa sigur era mult mai gustos. A chicotit uşor la aceste gânduri, neştiind totuşi de ce se gândea la aşa ceva, din moment ce cu siguranţă nu va avea tupeul să facă asta. I-a atins mâna deasupra mesei, strângându-i-o uşor, iar apoi îl zgârie foarte încet cu unghiile. A mai luat o linguriţă din prăjitură, zâmbindu-i într-un mod copilăros, adorabil şi foarte inocent.
-Cum e prăjitura ta?

Se lăsă condus până la masă și o privi foarte senin pe fată. Totuși, îi plăcea compania ei și spera să dureze asta pentru mult timp și poate s-ar fi transformat într-o relație frumoasă. ”Ah, delirez...” își spuse în gând, încercând să revină cu picioarele pe pământ însă nu prea reuși.
Când se văzu zgâriat, mări ușor ochii și clipi de câteva ori, privind-o amuzat pe Sao. Însă nu spuse nimic. Doar începu să-și mănânce prăjitura. Când o auzi, afișă un zîmbet ștregar și lua o în linguriță ceva prăjitură cât pentru o gură apoi îi întinse frumos fetei. Încearcă și spune-mi cum e!

Se ridică non-şalantă de pe canapea, pentru a ajunge la linguriţă. Ca de obicei, mirosi prăjitura. Avea un obicei cam tâmpit de a mirosi mâncarea, dar i se părea mai bine aşa. Prăjitura mirosea bine, aşa că mâncă bucăţica din ea ce se afla în linguriţă, simţindu-se ca un copil mic pe care îl hrănea un părinte. Dar dacă e să o iei aşa, ea chiar se comporta ca un copil mic. Probabil dacă i-ai aduce nişte jucării, s-ar fi jucat toată ziua cu ele.
-YumYum, e foarte bună, foarte, foarte bună! a spus ea, nedorind a se îndepărta de el în acest moment, chiar dacă a atras atenţia tuturor din cofetărie. Auzi, ia stai tu puţin! a spus, în timp ce îşi luă farfuria cu prăjitura şi se mută lângă el. Acum nu mai trebuia să se întindă pe masă ca să facă ceva.
-Vrei şi tu să guşti de la mine? întrebă, privindu-l cu un zâmbet copilăresc pe chip.

Îi studia fiecare gest, surâzând amuzat de fiecare reacție a sa însă nu spuse nimic. Probabil că și-ar fi petrecut 24 de ore din 24 cu Sao, chiar dacă nu o cunoștea de mult timp și nu-i știe de la cel mai mare calitare până la cel mai mic defect - însă în ochii lui nu prea o vedea cu defecte, doar calități.
Când o zări lângă el, afisă un zâmbet dulce și îi puse cu grijă picioarele ei peste ale lui, trecându-și brațul după umerii ei. Așa o putea simți mai aproape. Sigur! îi răspunse el imediat plimbându-și vârful degetelor pe chipul ei.

A chicotit uşor, luând în linguriţă o bucăţică din prăjitură, întinzându-i-o băiatului, în timp ce-şi pusese o mână pe obrazul lui. Se abţinuse cu greu să nu îl sărute sau să facă altceva.
-Spune aaa, ca la dentist, a spus începând să râdă ca un copilaş mic pe care îl gâdilase cineva. Se opri la scurt timp, venind şi mai aproape de el, lăsând foarte puţini centimetri între chipurile lor. Simţea că nu mai poate rezista, că nu se mai poate abţine. Dorea să îi afle gustul buzelor lui, dar nu dorea să fie ea prima care face primul pas, aşa că lăsă să facă acest lucru băiatul. Atunci şi-ar fi dat seama dacă şi el era atras de ea, sau se comporta aşa cu ea doar pentru că şi-a dat seama de sentimentele ei.

Îi urmări atent fiecare gest, fiecare detaliu al fetei. Parcă era vrăjit de chipul ei și totuși era ciudat, mai ales că de abia o întâlnise pe Sao. De data asta era diferit în comparație cu alte fete și spera să fie chiar așa.
- Aaaa! făcu el după cum îi spusese tânăra, dar se abținu să nu râdă. Între timp își încolăci brațele în jurul ei și o trase mai aproape de el, vrând să-i simtă acel parfum dulce de bomboane care totuși îl înnebunea. Nu mai ținea cont în acel moment de prăjitură sau de cine mai era în acea cofetărie, nici dacă i-ar fi văzut colegii de clasă...
Încet, își apropia chipul de-al ei și îi privi intens buzele rozalii în timp ce își puse finuț palma peste obrazul fin al fetei. Nu se mai putu abține iar în clipa următoare își lipi buzele de ale tinerei, transformându-l treptat într-un sărut tandru.

Fu plăcut surprinsă de gestul băiatului, rămânând oarecm în șoc timp de câteva clipe, scăpând chiar și lingurița, spre fericire, în farfurie. Îi putea simți gustul dulce al buzelor lui, respirația fierbinte pe obrazul său, bătăile inimii lui, care nu erau chiar așa alerte ca ale ei. Nu putea descrie acest moment decât cu un singur adjectiv: perfect. Nu se mai simțise așa bine de mult timp. Îi era dor de acest sentiment, de acei fluturași în stomac, de tot. Acum realiză că Min era băiatul perfect pentru ea. Era tot ce își putea dori vreodată.
Începu să-i caute una dintre mâinile lui, iar când o găsi, o apucă, strângând ușor, și după ce își reveni din acel mic șoc, îi răspunse la sărut. Era un sărut pasional și fierbinte, mai fierbinte decât focurile iadului.
Nu mai dorea să se oprească, fiindcă atunci, cu siguranță amândoi vor fi rușinați, iar ea cel puțin nu va mai putea zice nimic, decât să zâmbească într-o prostie.

Absolut totul nu mai conta pentru el în acea clipă, doar Sao exista pentru băiat. Continua să o sărute pe fată cu multă pasiune și foc ca și când ar fi fost prima și ultima dată; îi savură buzele într-un mod vulgar însă dorind a fi pentru totdeauna numai ale lui.
Acea emoție care-o simțea prin tot corpul, acei fluturași nu lipseau mai deloc însă de data asta parcă erau mai puternici.. probabil, nu probabil, cu siguranță sentimentele lui față de Sao era puternice și nici el nu-și explica cum de a ajuns să o placă atât de mult pe tânără... însă îi adora savoare buzelor sale, căldura trupului ce o emana, acel parfum ce-l înnebunea complet.
Cu greu, cu mult mult greu se desprinse din acel sărut pătimaș și o privi atât de intens în ochi de parcă ți-ar fi creat acea impresie de ”rămas-bun”. Spera doar să nu-l considere un nenorocit sau un nesimțit însă nu dura mult, căci își adunase cuvintele și înghiți în sec. - Îmi placi foarte mult. spuse în cele din urmă, cuprinzând chipul ei între palmele lui.

Într-un final, acele clipe minunate, se sfârșiseră. Nu mai putea spune absolut nimic, era prea fericită și dacă ar fi deschis gura, ar fi scos un țipăt de bucurie. Își mușcă buza, privindu-l, simțind cum se înmoaie la auzul cuvintelor lui. Sao era o fată sensibilă și îi venea să plângă de bucurie. Nu știa de ce reacționează așa, dar sentimentele ei pentru el erau mai puternice decât se aștepta. Oare asta era chiar dragoste la prima vedere? Până acum nu a crezut în ea.
Neputând a mai scoate un cuvânt, l-a îmbrățișat, simțind acele lacrimi de bucurie scurgându-se pe obraji. Probabil arăta penibil în acest moment iar el ar fi crezut-o o plângăcioasă. Dar asta era ea. O sensibilă și jumătate, mai ales la auzul cuvintelor acestea. Problema era alta acum: nu se putea opri din plâns. Zâmbea, dar plângea. Își ștergea lacrimile, apăreau din nou.
-Scuze, spuse ea, în timp ce își ștergea lacrimile, începând să râdă ușor. Voia să spună că și ea îl place, dar pe moment nu putea să mai scoată niciun cuvânt. Îl privi cu ochii încă înlăcrimați și îi strânse ușor mâna.

Plângea? Mări ochii când îi observă reacția, pe moment agitându-se în sinea lui. Spera din tot sufletul să nu se fi supărat pe el, căci acesta ar fi fost ultimul lucru pe care și l-ar fi putut dorit... ce? nici măcar acesta.
Încet se înmuia și el când o văzu plângând, înghițindu-și de tot cuvintele. Nu știa cum să înceapă, ce să înceapă.. ca nu cumva să zică ceva greșit. Era atât de firavă și atât de mult i se făcu mai mare dragul față de ea încât o cuprinse imediat în brațele lui, trăgând-o la pieptul său. Acum că realiza motivul pentru care plângea, totuși răsufla ușurat dar nici chiar, nu ar fi permis să o vadă tristă pentru nimic în lume. - Nu mai plânge, te rog.. șopti el, mângâind-o delicat pe spate și o pupă gingaș pe căp'șor apoi o îmbrățișa din nou ca și când nu ar fi vrut să o piardă niciodată.

Era genul de fată care dacă era îmbrăţişată, plângea şi mai tare. Dar la auzul vorbelor lui, se opri, ca prin minune, ştergându-şi lacrimile şi îl privi intens în ochi.
-Şi eu te plac, Min. Scuze pentru reacţia mea. Doar că... sunt fericită, a spus ea în timp ce se juca uşor cu degetele lui. A afişat un zâmbet uşor copilăresc, aducându-şi aminte de prăjitura pe care trebuia să i-o dea băiatului să guste. A luat linguriţa în mână, întinzându-i-o băiatului.
-Ai vreo idee unde ar trebui să mergem după ce plecăm de aici? a întrebat, cu un zâmbet adorabil pe chip.

Chipul i se lumină când Sao încetase să mai plângă. Parcă i se luase o piatră de pe inimă. cum s-ar mai spune. Atunci o săruta din nou pe buze și își trecu finuț degetele prin părul ei fără să-și ia vreo clipă privirea de la tânără. Pur și simplu chipul, ochii, zâmbetul ei parcă îl vrăjise și doar să o privească nu ar fi fost chiar îndeajuns pentru a-l mulțumi.
Afișă un zâmbet blând la spusele ei și o pupă gingaș pe obraz apoi deschise gurița pentru a gusta din prăjitura fetei însă nu-i ieșea din minte cum o sărutase. Ar fi făcut asta o zi întreagă și cred că nici atunci nu s-ar fi săturat.
- Hmm... mă voi gândi unde am putea merge. O mică plimbare prin oraș, parc? spuse el pe un ton jucăuș căzând pe gânduri și o privi cu ochii lui de cățeluș, însă nu avea deloc această intenție.

Îl privi mâncând acea bucăţică din prăjitură. A zâmbit, realizând faptul că i-a mai rămas puţină frişcă pe buza inferioară. Atunci a chicotit ca un copil mic, apropiindu-se de el şi zicând că are frişcă pe buze, dar îi prinse ambele mâini ca să nu facă nimic. Aşa că, şi-a lipit buzele de ale lui, sărutându-le scurt şi dulce, astfel ştergându-se frişca.
-Hm, e mult mai bun aşa. De acum aşa voi mânca frişcă. Nu mai am nevoie de căpşuni, a spus ea râzând uşor.
Mai apoi auzi opţiunea băiatului, surâzându-i ideea. Aşa că, a început să mănânce prăjitura mai repede, pentru a pleca imediat. După aproximativ 10 minute, a terminat-o, privindu-l ca o pisicuţă, alintânduse pe lângă el.
-Mergem? A întrebat, în timp ce îşi duse mâinile după gâtul lui, privindu-l cu nişte ochi dulci. Îi veni cu greu să se dea jos din braţele băiatului, dorind să stea acolo pentru tot restul vieţii, dar cu toate astea, a reuşit să se ridice.

Zâmbi într-un mod ștrengar la gestul fetei, aprobând la rândul lui acea parte cu frișca. Chiar nu era o ideea rea și în acele momente îl trecu câteva gânduri la fel de ”ștrengare” ca și zâmbetul pe care-l afișă. Scutură ușor din cap și încercă să-și revină din acele gânduri, admirând-o cu ochi sclipitori pe Sao.
Dorea mult să se plimbe alături de ea, de mână cu ea... Hmmm, cu ea peste tot. Îi surâse ideea de a fi împreună cu tânăra pentru tot restul vieții, însă nu era atât de sigur că și ea ar fi vrut același lucru. În orice caz, nu ar strica dacă ar întreba asta.. însă nu acum. - Ahm, sigur. După tine! spuse el în cele din urmă și continua să o admire, vrând parcă să o mai țină în brațele lui, însă îi dădu ușor drumul din brațele sale dar își împreună imediat mâna cu a sa. Vroia să o știe aproape de el, doar atât.

Îi apucă mâna, trăgându-l oarecum după ea, afară din cofetărie. Acolo, a afişat un zâmbet copilăresc, dar tare drăguţ. I-a strâns uşor mâna, întrebându-se pe unde ar trebui să o ia ca să ajungă mai repede în parc. A privit în jur, găsind o stradă care ducea direct către parc. Nefiind departe, ar fi ajuns în 5-10 minute. L-a îmbrăţişat călduros, dându-i un pupic dulce pe obraz.
Începu să meargă, fiind alături de el, sărutându-i obrazul la fiecare minut. Număra acele săruturi, amuzându-se apoi de ceea ce făcea.
-În regulă, nu o să mai număr de acum înainte, spuse ea, referindu-se că va pierde numărătoarea cât de curând, având în vedere cât de pupăcioasă este ea.
La un moment dat îi venea să strige în gura mare că îl iubeşte, dar nu putea face asta, având în vedere faptul că abea s-au cunoscut. Ea se îndrăgostea repede, foarte repede, dar deseori îşi ascundea sentimentele până la momentul potrivit.

Min o urmă liniștit dar cu zâmbetul pe buze. Până acum nu s-a mai simțit bine cu nimeni altcineva și mai ales ca Sao îl încânta cu adevărat. Mai ales că o plăcea atât de mult - chiar își repeta în gând cum de s-a îndrăgostit atât de repede? Dragoste la prima vedere.. nu a crezut că așa ceva ar putea fi adevărat, dar iată că tocmai lui i se întâmplase.. cel care nu credea că este posibil.
Nu-i dădu drumul nici o clipă din mâna sa, având acel sentiment să nu o piardă și zâmbi amuzat de câte ori îl tot pupase tânăra, însă tot afișă acel zâmbet ștregar; s-ar fi obișnuit cu așa ceva mai ales că nu avusese parte de atâtea pupături pe obraz de multă vreme.
La acea oră, în acel parc era destulă liniște pentru cei doi - i se părea că trăiește un vis, totul era perfect pentru el. Însă cu toate acestea, avea o slăbiciune.. de care nu prea era mândru iar Sao nu știa cum ar fi reacționat la așa ceva. - Sper ca... începu el în timp ce-și scoase din buzunar un pachet de țigări și-l învârti pentru o clipă în mâna sa. - ca acest viciu al meu să nu-ți schimbe părerea despre mine.. continuă în cele din urmă și afișă un zâmbet vag pe chipul său însă nu prea îndrăzni să o privească în ochi.

Era o liniște neobișnuită în parc, dar îi convenea asta. Aveau tot parcul numai pentru ei doi, căci cu siguranță numai era nimeni acolo. A afișat un zâmbet pueril, având o dorință enormă de a se juca. Era ca un copilaș mic, atât de adorabilă, atât de jucăușă! Dar cu toate astea, era și foarte perversă, nu poate ascunde asta.
A privit pachetul de țigări din mâna băiatului, iar peste câteva secunde, se afla în mâna ei. Îl flutură timp de câteva secunde.
-Vrei pachetul ăsta? a întrebat, în timp ce se gândea ce să facă mai departe. A dus mâinile la spate şi zâmbind de parcă nu ar fi făcut nimic. A făcut cu ochiul, însă într-un mod amuzant şi chinuit, nereuşind niciodată să facă aşa ceva. Şi atunci s-a apropiat mai mult de el, lipindu-şi corpul de al lui şi fluturând încă o dată pachetul de ţigări.
-Da? Chiar vrei asta? Ei bine, eu vreau altceva, a spus pe un ton copilăresc şi trecu cu limba peste textura buzelor lui, sărutându-le mai apoi într-un mod pasional, dar cu o uşoară tentă de perversitate.

Mări ochii când observă că pachetul de țigări nu mai era în mâna lui, ci a fetei. Se bosumflă precum un copilaș mic și își încrucișă brațele la piept în timp ce-o privi cu un ochi închis. Chiar și el avea momente când se comporta precum cei mici dar totuși i se potriveau atât de bine acele gesturi. - Daaa, îl vreau! se plânse el mai mult în joacă și o cuprinse imediat în brațele sale.
O privi atent, zâmbind în colțul gurii și îi admiră acele buze rozalii încercând în același timp să-i ”fure” pachetul din mâinile sale. Însă nu reuși, mai ales când fata îl sărutase cu acea pasiune. Uită pe moment de acele țigări și îi cuprinse chipul în palmele sale răspunzându-i în același mod sărutului, poate cu mai mult foc. Oricât ar fi încercat, parcă nu mai reușea să se desprindă de Sao, savurându-i buzele într-un mod vulgar.

Dorea ca acele clipe cu Min să nu se mai termine niciodată. Dorea să oprească timpul, ca să poată simţi mereu acele sentimente divine. Buzele lui erau aşa moi şi aşa dulci, încât nu s-ar mai fi oprit vreodată din a le mai săruta. Deja începea să prindă o obsesie pentru buzele lui. Erau ca un drog pentru ea. Un drog foarte dulce. Însă, se opri atunci când rămăsese fără oxigen.
Nici acum nu dorea să îi dea pachetul de ţigări cu una cu două, după părerea ei, joaca abea a început.
-Chiar aşa? Atunci, ia-l! a spus în timp ce îşi băgă pachetul de ţigări în sutienul negru pe care îl purta. Chiar dorea să vadă cât de multe ar face pentru un pachet de ţigări. A afişat un zâmbet copilăresc, ducându-şi mâinile la spate şi legănându-se uşor în stânga şi în dreapta.
-Dacă iei pachetul de ţigări, poţi fuma tot restul vieţii, fără să mai fac asta. Dar DOAR dacă îl iei.

Se desprinse cu mult greu din a o săruta și o privi cu un zâmbet ștrengar pe buze. Îi surâse ideea pe care o avea Sao și își încrucișă din nou mâinile la piept. Nici el nu și-ar fi putut ascunde acea perversitate la infinit și își puse finuț mâinile pe talia ei.
- Bine, am să-l iau... în felul meu! spuse pe un ton jucăuș păstrând acel zâmbet ștrengar. Încet își apropia chipul de-al ei și începu să o sărute suav pe gât, mângâind-o delicat pe spatele fetei. Îi convenea aceasta joacă între ei, deci nu era singurul pervers. Ușor, coborâ cu săruturile pe decolteul ei în timp ce-și plimbă vârful degetelor pe linia corpului fetei, încercând în același timp să ajungă și la pachetul de țigări, însă nu înainte de a simți aroma trupului ei care-l zăpăcea în acele clipe.

Instinctiv, începu să-şi muşte buza inferioară când auzi ceea ce spuse el mai devreme. Asta îi demonstră că nu era singura perversă, făcând-o să se simtă mai relaxată în privinţa asta. Ceea ce a urmat apoi, aproape o făcu să scoată un sunet de plăcere. Gâtul era unul dintre punctele ei sensibile. Reuşi să se abţină, dar îşi muşcă mai tare buza. Inima bătea aşa de tare, parcă ieşindu-i din piept. Se înroşi în acele clipe, înghiţind în sec şi încleştându-şi degetele în tricoul băiatului.
Îi plăcea partea asta a lui Min. Dar felul în care se gândi să ia pachetul de ţigări, o excita enorm. Se aştepta ca doar să bage mâna şi să ia pachetul, atât. Bineînţeles că acum preferă mai mult varianta lui.
,,Ah, dacă ar trece cineva pe aici, ar rămâne în şoc o săptămână...!" îşi spuse în gând, amuzată de faptul că cei doi făceau asta într-un loc public.

Băiatul însă nu se grăbi să ia pachetul de țigări atât de repede, ci continua să se îmbete cu trupul ei sărutând-o tandru , în scurt timp plimbând vârful limbii pe decolteul ei. Nu-i păsa de cine ar fi trecut pe lângă ei și ce ar fi comentat, tot ce conta era doar ei doi.
Își încolăci mai bine brațele în jurul ei și o lipi cu mult de el, cufundându-și chipul în pieptul ei pentru a lua acel pachet. Pentru o clipă se opri și trase adânc aer în piept apoi lua delicat țigările din sutienul ei în timp ce-o săruta într-un mod cam pervers pe buze.
- Gata, l-am luat! îi șopti suav apoi la ureche fără să-i de-a drumul vreo secundă din brațele lui. Astfel de ”jocuri” cam îi surâdea și i-ar fi plăcut să facă așa ceva chiar zilnic cu ea, ținând cont că și el putea deveni foarte pervers.

A zâmbit uşor în colţul gurii, privindu-i toate acţiunile. Însă atunci când băiatul îi şopti că a luat pachetul, a scos un oftat scurt. Dorea să continue, mai ales că acum a excitat-o puţin cu acele săruturi pe piept. În acelaşi timp îi lăsă tricoul şi îl apucă de mână, strângând uşor. În acel mmoment se gândi că ar fi frumos să se mute amândoi, dar considera că este prea devreme pentru a face asta. Ei i-ar fi convenit să se mute împreună şi peste un minut, dar nu ştia dacă şi lui. Şi-a alungat orice gând, concentrându-se pe moment numai la chipul lui angelic. Era atât de adorabil, încât ar fi stat să-l privească non stop, fără să se plictisească. Era superb! Şi-ar fi dorit să îl cunoască mai de mult, fiindcă i-ar fi schimbat viaţa radical, în bine. Atunci îi veni o idee.
-Uhm, vrei să faci cunoştinţă cu Hachi? Căţeluşa mea, a spus ducându-se în faţa lui, privindu-l cu nişte ochi rugători. Avea ea altceva în cap, ideea cu căţelul fiind doar un pretext pentru a-l duce unde vrea ea.

Între timp își scoase o țigară din acel pachet și o învârti printre degete, fără să-și ia vreo clipă privirea de la Sao. Avea niște ochișori mari și frumoși cum nu mai văzuse. Trecu ușor vârful degetelor pe conturul chipului ei, ținând acum delicat țigara între buze. Se gândi o clipă cum ar fi să se trezească dimineața și să o aibă aproape de el, în fiecare zi să o privească și în fiecare zi să o dezmierde cu săruturi pasionale.
Tresări când îi auzi vorbele și surâse pe moment, afișând apoi un zâmbet mic dar dulce pe chipul lui.
- Da, sigur! spuse el pe un ton vesel, aprinzând în cele din urmă țigara apoi își întoarse imediat chipul pentru a sufla în altă parte fumul, ca nu cumva să vină înspre Sao a lui.